Ziua 1: București – Odorheiu Secuiesc – Mini Transilvania Park – Sovata (aprox. 325 km)
Suntem matinali și plecăm din București gata să descoperim tot ce are mai bun de oferit acest ținut. Facem un popas prelung la Odorheiu Secuiesc unde ne așteaptă multe delicii. Un prânz cu preparate lăudate, iar la desert ne bucurăm de prăjiturile unei cofetării tare apreciate în zonă. Dar nu ne oprim numai pentru prânz. Ne plimbăm pe străduțele pitorești și ne întoarcem în urmă cu 150 de ani, într-un atelier de fotografie “pe vechi”, cu decoruri pictate de mâini dibace, o colecție de aparate de fotografiat care face în ciudă oricărui muzeu și o istorieamplă a orașului imprimată pe negative. După ce ne imaginăm cum ar fi arătat portretul nostru în aceea perioadă, ajungem și la Băile Szejke. Trecem prin arcul triumfal ce ține loc de poartă și descoperim Mini Transilvania Park, singurul muzeu format din miniaturile celor mai faimoase clădiri din țară. Ne simțim giganți și profităm de ocazie pentru niște poze tare haioase, apoi mai parcurgem puțin drum și ajungem la cazare, în Sovata. Stațiunea e cochetă, cu vile traforate, poteci de drumeție și-un bulevard al Trandafirilor demn de curțile regale. Amiaza ne invită să descoperim lacurile naturale din jur.

Ziua 2: Castelul Rhédey – Lacul Bezid – Muzeul Pălăriilor de la Crișeni (aprox. 90 km)
Începem ziua cu o vizită la Castelul Rhédey din Sângeorgiu de Pa dure, cel care şi-a redeschis porţile pentru vizitatori s i descoperim povestea de dragoste a cuplului Claudia Rhédey – Print ul Alexander von Würtemberg, rude apropiate ale Familiei Regale Britanice. Traversăm apoi un peisaj de poveste și oprim pentru a admira Lacul Bezid și turla bisericii aflate chiar în mijlocul lui. Aflăm istoria satului scufundat și soarta sabaterienilor, minoritate religioasă printre confesiunile deloc puține ale Transilvaniei. Pentru final am lăsat spectacolul unui mesteșug azi rar. Poposim la Crișeni, în curioasa curte a Muzeului Pălăriilor și ne lăsam vrăjiți de un spectacol demonstrativ. Și poate convinși să cumpărăm modelul preferat. Gama e tentantă și spectrul larg, iar dacă nu se lasă cu achiziții atunci cu multă veselie tot se lasă, garantat! Printre sursele de zâmbete stă artefactul gigant – o pălărie cu borurile de doi metri, numai bună de fotografiat.

Ziua 3: Fabrica de Bere Interzisă – Lacul Sfânta Ana – Tinovul Mohoș – Băile Tușnad (aprox. 300 km)
Un mic dejun savuros și batem la porțile micii fabrici de bere, care a făcut vâlvă la un moment dat, fiind comparată cu biblicul David în lupta-i cu Goliat. Dar, deși parcursul celor de la Csiki Sor n-a fost ușor, orizontul arată înfloritor. Vizităm fabrica și suntem invitați să degustăm din gama artizanală. De neratat sunt berea cu ardei, cea remediu cu 40 de plante active, cea cu afine sau alte combinații. După achiziționarea suvenirului cu spumă favorit pornim spre singurul lac din Europa format într-un crater vulcanic. Gustăm din poveștile și legendele sale în timp ce împărțim un kurtos colac și-i admirăm undele de la mal. Inedită bază de antrenament pentru hocheiul pe gheață și deținătorul unei formule chimice apropiate de cea a apei distilate, lacul formează un ecosistem închis de un farmec aparte. Iar lucrurile nu stau diferit nici în privința tinovului Mohoș alăturat, cu turbăria sa, pădurea pitică ce pare să plutească și Roua Cerului, atracția-divă. Facem la întoarcere și-un scurt popas în Băile Tușnad, pentru o imagine rară: Munţii Harghitei oglindiți trufaș în lacul Ciucaş.

Ziua 4: Călătorie în timp pe platoul vulcanic și vizită la atelierele  meșteșugărești din Corund (aprox. 50 km)
Opțional excursie de descoperire a zonei Corundului. Diferit va fi cuvântul de  ordine azi, începând cu transportul special (dacă vremea permite), o  plimbare cu căruța sus, spre platoul vulcanic, prin peisajul feeric al cătunelor  Fântâna Brazilor sau Valea lui Pavel și până la fiecare dintre opririle în areal.  Tinovul de la Fântâna Brazilor, parte a sitului Natura 2000 ascunde alături  de flora și fauna specifică tundrei, relicve glaciare și elementele de taiga. Ai  practic șansa de a descoperi o Siberie predilectă la doar câțiva pași făcuți pe  o potecă. Apoi ne răsfățăm degustând gemuri și siropuri produse exclusiv  din fructe de pădure culese din regiune, la o gospodărie. Urmează vizita la  Corund, cel mai mare centru de artizanat din țară, cu peste 1500 de locuitori  implicați în manufactura artizanală. Cele trei ateliere (ceramică, iască și  țesătorie) incluse în program vor convinge asupra unui univers nealterat,  rostuit în simboluri, îndemânare și har. Încheiem cu o vizită la Salina Praid.

Ziua 5: Dârjiu – Castelul Contelui Kálnoky – București (aprox. 350  km)
Cu bagajele făcute și gândul deja la casă, ne bucurăm de încă două opriri. Plecăm mai întâi spre Dârjiu, sat tipic din Harghita, cu drumuri pietruite și case vesele, devenit atracție pentru turiștii curioși mai ales de când biserica fortificată din sat a fost inclusă în Patrimoniul Unesco. Ultima oprire se anunță nobiliară. Poposim la Micloșoara, la reședința Contelui Kálnoky, unde vom vedea cu ochii noștri ce înseamnă o restaurare făcută ca la carte și vom auzi cu urechile noastre cât de multă migală a fost de fapt. Drumul până acasă trece repede, dar amintirea
frumoasă a vacanței nu trece niciodată.

Ne aventurăm pe căile nebătătorite ale Transilvaniei pentru a descoperi ținutul conacelor, al pădurilor și al vulcanilor. Fiecare oprire de pe traseu e ca un mic giuvaer proaspăt descoperit care pune un zâmbet larg pe fața călătorului: fie că e vorba de a poza singurul lac așezat într-un crater vulcanic din Europa; sau de a trece pragul unora dintre cele mai romantice domenii nobiliare ale Transilvaniei; sau de a vizita locurile de care s-a îndrăgostit chiar prințul Charles; sau de a uita cum trece timpul admirand cele 40.000 de volume din Biblioteca Bolyai-Teleki strânse cu grijă de contele Samuel Teleki la Târgu Mureș; și, nu în ultimul rând de a afla care sunt secretele ce transformă lemnul în instrumente armonioase în Orașul Viorilor, Reghin.

Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș
Lacul Sfânta Ana este un lac vulcanic, fiind singurul astfel de lac de pe întreg teritoriul României. Lacul este aşezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu, din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupţii vulcanice în Carpaţi şi în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani. Vizavi de Lacul Sfânta Ana se mai află un crater vulcanic, de 4 ori mai mare ca fratele său mai celebru, care însă s-a camuflat într-o pătură pufoasă şi plutitoare: Tinovul Mohoș sau “lacul cu mușchi”. Întreaga zonă a fost declarată rezervație naturală și merită vizitată pentru unicitatea ei, dar și pentru frumusețile pe care le adăpostește.

Fabrica de Bere Interzisă de la Sânsimion
În localitatea harghiteană Sânsimion, omul de afaceri Andras Lenard a preluat în 2013 o distilerie în ruine abandonată după căderea comunismului și a început o mică afacere cu bere artizanală comercializată sub brandul Csíki Sör (varianta în maghiară pentru Bere Ciuc). Oficialii Heineken Romania, care au preluat în 2003 fabrica de bere din Miercurea Ciuc şi sunt proprietari ai brandului “Ciuc”, au intentat un proces în 2014 acuzând concurenţa neloială. În acest context, investitorul a modificat eticheta produsului fabricat la Sânsimion adăugând particula “Igazi”. Numele “Igazi Csíki Sör” se traduce prin “Adevărata Bere Ciuc”. Ulterior, procesul a continuat în jurul noii denumiri. O decizie judecătorească din primăvara anului 2017 îi interzice lui Andras Lenard şi folosirea brandului “Igazi Csíki Sör”. Cu toate acestea, berea continuă să fie produsă şi comercializată acum sub numele “Igazi Tiltott Sör” (Adevărata Bere Interzisă). Fabrica din Sânsimion a început în 2013 cu un volum mic, de 20.000 de sticle îmbuteliate zilnic, dar a ajuns acum la o producţie de patru ori mai mare. 60% din berea produsă în localitatea din Harghita este comercializată în Ungaria.

Castelul din Brâncoveneşti
La mică distanță de Reghin, în localitatea Brâncovenești, se află Castelul Kemény, o bijuterie în stil renascentist. Ansamblul arhitectonic a fost construit în secolul al XV-lea de către familia nobilului Losonczi Dezsofi, iar în următorii 150 de ani proprietarii s-au schimbat de mai multe ori. A fost naționalizat la 2 martie 1949, o dată cu Reforma agrară, împreună cu toată averea clasei nobiliare. În perioada comunistă a fost utilizat ca închisoare, școală de corecție și centru de recuperare și reabilitare. În 2014, după retrocedare și renovare, Castelul familiei Kemény a deschis porțile pentru vizitatori.

Reghin
Supranumit “Oraşul Viorilor”, Reghinul are numeroşi lutieri în ale căror ateliere se creează chitare, viori, viole şi violoncele ce ajung în mâinile muzicienilor din întreaga lume. Tradiția făuritorilor de instrumente muzicale la Reghin a început cu peste 200 de ani în urmă. Există un loc, nu departe de oraș, în Munții Gurghiului, căruia localnicii îi spun Valea Italianului. Acolo au descoperit lutierii italieni muzica pe care codrul românesc o poate cânta. Au gasit lemn de paltin cu o rezonanță deosebită, din care se face 70% din corpul unei viori, dar și molid. Astfel s-a ajuns ca cioplitorii în lemn din Reghin și din satele învecinate să învețe cum se fac diverse componente ale unei viori, pe care le trimiteau apoi în Italia, unde meșterii de acolo le îmbinau, obținând produsul finit. Abia în anul 1951 românii au început să facă ei înșiși instrumentele muzicale.

Corund
Localitatea este cunoscută pentru produsele de ceramică populară și târgurile de de olărit. Olăritul a fost meșteșugul practicat de localnici încă din timpul Evului Mediu, în zilele noastre devenind o ramură a industriei locale din Corund. Meșterii uniți în bresle își vând produsele la târgurile meșteșugărești. În prezent, târgul cu produsele ceramice tradiționale și cele cu motive moderne care țin pasul cu cerințele pieței se află de-a lungul drumului principal. Coloana prăvăliilor care se țntinde pe mai mulți kilometric oferă o priveliște spectaculoasă chiar și de la distanță, iar dacă ne apropiem, ne vom delecta ascultând poveștile meșterilor. Atelierele lor stau deschise pentru ochii curioșilor.  

Salina Praid
Salina Praid este una dintre cele mai mari mine de sare din țară și Europa, exploatarea ei constituind de sute de ani sursă de venit pentru localnici. Cu o adâncime de 2.700 metri și rezerve de aproape 500 de ani, salina este o adevarată comoară pentru economia Transilvaniei. Aerul este puternic ionizat, deosebit de eficient în tratarea afecțiunilor respiratorii. Temperatura, în orice anotimp al anului este de 16 grade Celsius.

Biserica fortificată de la Dârjiu
Biserica din Dârjiu, declarată monument UNESCO, este una dintre cele mai importante biserici fortificate din Transilvania. Lăcaşul de cult a fost ridicat în anul 1270, construit în stilul arhitectonic romanic, caracteristic acelor vremuri. În afară de rolul ei spiritual și de apărare, biserica este folosită de sute de ani pentru păstrarea proviziilor de hrană. Încăperile înalte de peste cinci metri și zidurile foarte groase, fac ca în interior să fie o adevărată oază de răcoare, care creează un climat favorabil păstrării alimentelor (slănină afumată, ciolane de porc, cărneturi și cârnați etc). Cuiele de care se atârnă proviziile se moștenesc din generaţie în generaţie – cândva, numărul lor indica nivelul de bunăstare ale deținătorilor. S-au păstrat toate obiceiurile și regulile legate de modul de păstrare și administrare a proviziilor.

Castelul Contelui Kálnoky
Castelul Kálnoky datează din anul 1500, fiind de fapt conacul de vânătoare al familiei contelui Kálnoky. Este construit în stil renascentist, având decorații pictate pe pereți. Abandonat mai bine de 50 de ani, în prezent, după retrocedarea lui familiei, castelul a fost renovat. Legenda spune că în secolul XIII, în timpul unei vânători, regele Ungariei a fost salvat de un secui numit Kálnoky. Secuiul l-a țintit cu săgeata pe ursul care se năpustise asupra monarhului și l-a omorât, salvând astfel viața acestuia. Ca recunoștință, regele l-a înnobilat, oferindu-i totodata și moșia de la Micloșoara. Și acum, pe stema familiei se vede un urs străpuns de săgeată. Astăzi, contele Tibor a făcut din moșii o zonă destinată turismului rural ecologic a cărei principală atracție este Castelul Kálnoky. Zona este cunoscută printre turiștii străini, datorită vizitelor constante ale Prințului Charles în zonă.