Ziua 1: București – Mănăstirea Căpriana – Chișinău (aprox. 440 km)
Plecăm de dimineață, chitiți să ajungem repede și bine în Republica Moldova. Trecem vama pe la Albița și învățăm mai multe despre raioanele Moldovei și despre ce urmează să vedem. Oprim la Strășeni, ținutul legendar al codrilor Lăpușnei din alte vremuri și vizităm mănăstirea Capriana. Liniștea lăcașului de astăzi nu trădează istoria zbuciumată, ultimul bastion al arhitecturii voievodale din Moldova fiind atins de nume legendare, de la Mușatini și Vasile Lupu, până la Alexandru Lăpușneanu. Ajungem în Chișinău, unde ne cazăm pentru următoarele 4 nopți. După cină, luăm la pas unul dintre parcurile orașului, Valea Morilor. Proiectul modern ascunde o grămadă de surprize, de la plajă artificială și trasee prin pădure, până la plimbări cu hidrobicicleta. Poate că nu te așteptai să te bucuri de briza unei faleze chiar aici, dar Chișinăul ne ia mereu prin surprindere.

Ziua 2: Turul orașului Chișinău și Galeriile Cricova (aprox. 40 km)
Începem ziua cu o plimbare relaxată prin Chișinău. Reconstruită după cel de-Al Doilea Război Mondial, capitala este un amestec arhitectural unic, cu edificii impunătoare din perioada imperială rusă, blocuri tipice modernist-socialiste și clădiri ceva mai noi, toate povestind perfect istoria întregului oraș. Turul centrului se dovedește bogat. Vedem Arcul de Triumf, Palatul Parlamentului, Parcul Catedralei și Grădina Publică Ștefan cel Mare. Descoperirile zilei continuă la Sala cu Orgă și la Muzeul de Artă, dar trecem și pe la primărie și pe la Turnul de Apă. După atâta plimbare, recompensa e pe măsură. Despre Cricova, se spune că este cel mai vesel posibil popas. De ce nu ne-am închide atunci turul chiar cu vizita faimosului oraș subteran?

Ziua 3: Castel Mimi – Comrat Găgăuzia – Satul Avdarma (aprox. 290 km)
Ne bucurăm de micul dejun și punem pe masă harta planurilor de astăzi. Și ce mai planuri! Ne îndreptăm mai întâi spre Château Mimi, o mare celebritate arhitecturală a zonei. Vizităm grădinile și castelul, dar cea mai mare atenție va fi îndreptată către beciurile istorice care încă mai găzduiesc cea mai veche colecție de vinuri din Moldova. Vinurile premiate ce se fac aici au ajuns pe mese regale de pretutindeni. Apoi mergem într-un loc cu nume unic, unii ar putea spune chiar hazliu, mergem în Găgăuzia. Aflată în stepa Buceagului, capitala regiunii Comrat, Găgăuzia ne surprinde cu câteva obiective cel puțin interesante. Vedem piațeta Lenin, Catedrala Sf. Ioan Botezătorul și descoperim un punct de desfacere al vinurilor locale, licoroase și recunoscute în lumea celor care apreciază băuturile fine. Ajungem și în Avdarma, un sat care arată mai degrabă a platou de film, cu tot felul de clădiri în culori deosebite. Vedem Căminul Cultural, biserica ortodoxă și Memorialul, iar apoi descoperim atelierul unei școlii în care încă se mai învață traforajul. Aflăm tot ce se poate despre poporul găgăuz într-un tur ghidat prin muzeul dedicat. Doritorii pot servi aici și un prânz extra cost, însoțit de un dans tradițional. Cu forțe proaspete, ne urcăm în autocar și ținem drumul întins, până
înapoi în Chișinău.

Ziua 4: Orheiul Vechi – Conacul Alecu Donici – Mănăstirea Curchi – Butuceni – Château Vartely (aprox. 200 km)
Vă invităm să participați la o excursie opțională (extracost). Ne imaginăm că este 27 martie 1918. Sfatul Țării decide unirea cu Regatul României. Bălți, Soroca și Orhei sunt cei mai legați de acest ideal. Abia acum am intrat cu adevărat în spiritul istoric al Orheiului, așa că turul poate începe. Mergem la conacul familiei boierești Donici, cu bisericuță proprie, o adevărată bucățică de Sankt-Petersburg în Moldova. Conacul este locul copilăriei fabulistului Alecu Donici, înzestrat de Eminescu cu apelativul “cuib de înțelepciune”. Următoarea oprire este la Curchi, mănăstire cu arbori seculari pe care i-a văzut și Ștefan cel Mare, considerată cea mai frumoasă din Basarabia de mulți turiști și topuri de specialitate. Mai mergem puțin și ajungem în Butuceni, în Orheiul Vechi. O luăm la pas pe ulițele albe și admirăm căsuțele țărănești vopsite într-un albastru clar și luminos. Intrăm și mai adânc în viața satului și urcăm spre biserica rupestră, una dintre sutele de chilii săpate de călugări în stâncile calcaroase. Privim Răutul, afluent al Nistrului, de la înălțimea balconului natural de piatră și ne minunăm de numeroasele cochilii și scoici fosilizate, dovezi ale vechii mări Sarmatice, cândva prezentă aici. Luăm la final și pulsul uneia dintre cele mai bine cotate vinării artizanale locale, Château Vartely, care se ia la întrecere cu domeniile cu vechime, cum ar fi Cricova sau Mileștii Mici. Devenim chiar noi cel mai bun arbitru, degustăm și ne dăm cu părerea. Încă o zi pe cinste se încheie cu multă voie bună!

Ziua 5: Mănăstirea Condrița – București (aprox. 470 km)
De la moldoveni nu-ți poți lua rămas bun oricum, astfel încât am inclus în program o ultimă și sensibilă oprire. Preotul paroh, ne va desluși istoria și legăturile Condriței cu mănăstirile din “cealaltă parte de țară”, vom pătrunde în adâncul tainic al unui altar subteran, vom intra în spațiul intim al fabricuței de lumânări și vom savura un ceai facut din plantele ce cresc în chiar perimetrul mănăstirii. Ne îndreptăm apoi spre vama și ajungem la București în cursul serii.

Poate că Basarabia nu este chiar pentru oricine, dar vai ce norocoși sunt cei care știu să o aprecieze. De obicei, bijuteriile ascunse se referă la vreun obiectiv la care nu se prea face reclamă sau poate la un restaurant micuț știut doar de localnici, dar Basarabia? Toată este o nestemată încă nedescoperită de turiști. Iar asta este cea mai bună veste pentru cei ca tine, care vor să descopere totul în liniște, să afle povești cu totul noi, să guste rețete autentice și să își savureze vinul lent și atent, așa cum ar trebui.

Chișinău
Capitala Moldovei este, fără îndoială, cel mai modern și mai plin de viață dintre toate orașele Basarabiei. Originile acestuia datează de șase secole, din 1420. Aproape ras de pe suprafața pământului în timpul celui de-al doilea război mondial, Chișinăul nu se poate mândri cu o arhitectură deosebită, dar recuperează la capitolul parcuri și atmosferă. Orașul a fost reconstruit în stil sovietic din 1950 încoace. Centrul are câteva pietre arhitecturale rămase și este surprinzător de verde și liniștit.

Orașul subteran Cricova
Subsolurile Cricova ar putea pe drept pretinde să fie înscrise în rândul celor mai fascinante minuni ale lumii. Fiind amplasate sub întregul orășel Cricova, ele reprezintă un adevărat oraș subteran, unul dintre cele mai mari din Europa. Se laudă cu 120 de km de drumuri labirintice, dintre care 60 sunt utilizate pentru depozitarea vinului. Străzile subterane sunt căptușite cu sticle de vin. Până la 100 m în subteran, beciurile păstrează o temperatură de 12°C până la 14°C, pentru a proteja cât mai bine cele 1,25 milioane de sticle de vin rare și de colecție, plus cele 30 de milioane de litri de vin produse anual. Tunelurilor au existat aici încă din secolul al XV-lea, când a început extragerea calcarului pentru a ajuta la construirea Chișinăului. În unele brațe ale galeriilor excavațiile sunt încă în plină funcțiune, astfel încât acest imens oraș subteran continuă să crească. Vinurile din Cricova au o reputație națională și internațională ridicată. Despre astronautul Yuri Gagarin, primul om în spațiu, se spune că s-a clătinat mai puțin după ce s-a întors pe Pământ, decât atunci când a părăsit Cricova, la două zile de la intrare, în 1966. Președintele rus Vladimir Putin și-a sărbătorit a 50-a aniversare aici. Printre personalitățile care își păstrează aici colecțiile private de vin – primite chiar din partea combinatului de la Cricova – se numără Vladimir Putin, Angela Merkel, Traian Băsescu și, mai nou, Klaus Werner Johannis. Dacă unul dintre aceștia dorește să consume un vin de colecție, sună la Cricova și sticla, sau sticlele, sunt ambalate și expediate.

Orheiul Vechi
Orheiul Vechi este probabil cel mai spectaculos și valoros loc din Republica Moldova. Defileul născut printre formaţiunile calcaroase oferă vizitatorului o imagine impresionantă. Ca întreaga Moldovă, Orheiul Vechi este un loc încărcat de istorie. Conform săpăturilor arheologice, în secolul al XIV-lea a existat aici un sediu al hanului tătar al Hoardei de Aur, iar în vremea lui Ştefan cel Mare o cetate patrulateră, întărită cu turnuri. S-au găsit şi rămăşiţe ale unei aşezări din epoca neoliticului, datată cu mileniile 3-4 î.H. Însă cu adevărat impresionante sunt peşterile din stâncile defileului, multe dintre ele fiind extinse şi sculptate de mâna omului pentru a fi transformate în biserici şi chilii pentru călugări. Chiar şi în ziua de azi viața monahală continuă în peşterile de la Orheiul Vechi.

Mănăstirea Curchi
Mănăstirea Curchi este unul din cele mai importante monumente de pe teritoriul Moldovei, un excelent exemplu de arhitectură basarabeană. Datele cu privire la construcția acesteia sunt contradictorii. O parte urmează legenda care spune că lăcașul a fost ridicat în vremea lui Ștefan cel Mare (când un cunoscut căpitan a decis să se călugărească și a devenit primul egumen de aici), însă istoricii au demonstrat că mănăstirea datează din vremurile lui Alexandru Ghica. În prezent figurează pe lista monumentelor arhitecturale a UNESCO.

Cetatea Soroca
Cetatea Soroca, aflată în partea de nord a Moldovei, pe malul Nistrului, a fost fondată de Ștefan cel Mare și reconstruită de fiul său, Petru Rareș, între 1543-1545. Construită de meşteri din oraşul Bistriţa, este un monument de arhitectură medievală păstrat intact, aproape fără schimbări semnificative de-a lungul timpului, iar restaurările recente nu fac decât să îi mărească potenţialul turistic. În perioada medievală cetatea Soroca făcea parte dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei, care includea: 4 cetăţi la Nistru, 2 cetăţi pe Dunăre şi 3 cetăţi în nordul ţării. Astfel, hotarele ţării erau protejate cu un adevărat „brâu de cetăţi din piatră”. Cetatea Soroca mai este cunoscută şi drept locul unde s-au întrunit oştirile moldovene sub conducerea celebrului om de stat Dimitrie Cantemir şi armatele ruseşti conduse de ţarul Petru I în timpul campaniei de la Prut împotriva ostaşilor turci, în anul 1711.

Palatul Manuc Bey, Hâncești
Manuc Bei Mirzaian este diplomatul care a participat la decizia din 1812, prin care Basarabia a fost ocupată de Imperiul Rus. Născut în familie de armeni, în Bulgaria anului 1769, la vârsta de 25 de ani deţinea monopol în comerţul cu sare şi tutun în România, apoi a fost un mare furnizor pentru armata turcă, dar şi rusă. Cert este că a fost un „actor” foarte bun, care a jucat un rol dublu atât cu ruşii, cât şi cu turcii, miza fiind Principatele Române, inclusiv Basarabia. După războiul ruso-turc, tratatul de pace din 1812 s-a semnat în Hanul lui din Bucureşti. Mai mult, a fost o trădare a intereselor turcilor şi Manuc risca decapitarea dar, fiind prevăzător, a cumpărat  câteva moşii prin Basarabia. După 1815 s-a retras cu familia într-un palat superb din Hânceşti. Construcția Palatului Princiar a pornit aproximativ în anul 1857. Acesta a fost construit după proiectul arhitectului Alexandru Bernardazzi și se presupune că ar fi fost decorat pe interior în patru stiluri diferite: armenesc, turcesc, moldovenesc și european. În 1940 întreaga moșie și castelul au devenit cazarmă a unei unități militare sovietice. Manuc Bei a murit subit în 1817, la vârsta de doar 48 de ani. Istoricii îl cataloghează drept un politician trădător, dar cert este că a fost un foarte bun târgoveţ. Cunoştea 12 limbi străine şi la vremea respectivă era cel mai bogat din Balcani.

Găgăuzia
Găgăuzia este un teritoriu autonom, cuprinzând trei orașe și 27 sate, aflat pe teritoriul Republicii Moldova. Autonomia găgăuză a fost recunoscută oficial de către Guvernul Republicii Moldova la 23 decembrie 1994, acea zi fiind acum sărbătorită anual ca Ziua Independenței. Găgăuzii sunt o minoritate de limbă turcică, etnic creștin, ai căror strămoși musulmani au fugit de războaiele ruso-turce din sec. 18. Au fost lăsați să se stabilească în regiune, în schimbul convertirii lor la creștinism. Comrat este capitala regiunii. Limba este un dialect turcesc, cu vocabularul influențat de ortodoxia rusă, spre deosebire de influențele islamice inerente în limba turcă. Găgăuzia privește înspre Turcia pentru inspirație culturală și patrimoniu. Republica are propriul steag, propria forță de poliție, propriile sale ziare, precum și propria universitate. Limbile oficiale de aici sunt găgăuza, moldoveneasca și rusa, deși limba rusă este folosită aproape peste tot, chiar și la universitate. Limba găgăuză este predată în 37 de școli pe întreg teritoriul Moldovei. Populația Găgăuziei este de 171 500, dintre care 78% sunt cetățeni din Găgăuzia, 25 000 de găgăuzi locuiesc în alte zone ale Moldovei, 20 000 în Grecia și Bulgaria, iar 32 000 în Ucraina.