Ziua 1:  București – Craiova – Poienari (aprox. 340 km)
Plecăm dis de dimineață din București, iar atracția supremă a zilei este chiar capitala Olteniei. Oraș cu un patrimoniu interesant, Craiova deține curiozități și bijuterii estetice nealterate. Palatul Jean Mihail din Craiova, actualul Muzeu de Artă, care adăpostește o replică a Atelierului lui Brancuși și șapte sculpturi originale, Palatul Vorvoreni sau emblematica Mănăstire Coșuna sunt doar câteva dintre exemple. După intermezzo-ul pietonal prin centrul vechi facem o plimbare prin Parcul Romanescu. Realizarea de excepție a arhitectului peisagist Eduard Redont a stârnit admirația întregii Europe, prin medalia obținută în cadrul expoziției internaționale de la Paris. Castelul, lacul sau primul pod pe cabluri, suspendat, o vor stârni și pe a noastră, garantat! Ne îndreptăm apoi spre cazare și petrecem urmatoarele 4 nopți la poalele Munților Parâng.

Ziua 2: Cheile Oltețului – Polovragi – Horezu – Măldărești (75 km)
Ne începem ziua explorând Cheile ale Oltețului, mănăstirea și peștera  Polovragi. Pornim apoi spre Mănăstirea Hurezi, magnificul complex monahal construit de Brâncoveanu în secolul al XVII-lea, aflat pe lista Patrimoniului  UNESCO. Facem cunoștiință cu vătaful Manea, lemnarul Istrate și pietrarul  Vucasin Caragea, ale căror chipuri au ra mas imortalizate în pridvorul  bisericii, iar aceasta e doar una dintre curiozita țile la cașului de cult. În  apropiere, Ma lda reștiul este renumit pentru cele doua cule sau conace  fortificate – Greceanu și Duca, pe care le vizita m. Prima ne îmbie cu frescele  Olgăi Greceanu, în a doua vizităm casa memorială a liberalului convins,  fracmason bănuit și ministru de meserie I.G. Duca. Aflăm cât de bogate erau  de fapt familiile boierești din Oltenia, cum își apărau avuția de incursiunile  otomane și de cetele de haiduci, ce sunt de fapt culele și care le era rostul.

Ziua 3: Trovanții din Costești – Mănăstirea Bistrița – Defileul  Bistrița – Olari (aprox. 90 km)
Ne îndreptăm pașii spre Rezervația Naturală a Trovanților din Costești, în  căutarea așa numitelor “pietre vii” dar și a poveștii lor. Formațiuni cu  structură asemănătoare stalactitelor și stalagmitelor din peșteri, trovanții nu  vor înceta prea curând să stârnească un viu interes. În plus, tendința de  creștere spontană, din centru spre periferie, aduce aproape cu un act de  magie. Ne încărcăm așadar cu puțină euforie și dacă vremea permite,  ascendem prin munți spre Mănăstirea Bistrița ctitoria boierilor Craiovești.  Admirăm paleta de culoare și tehnica frescelor, semnate de maestrul  Gheorghe Tattarescu, iar apoi testăm parțial Cheile Bistriței. Odată ajunși în  satul Olari întâlnim familiile autentice de ceramiști, care au știut prin  inspirația și îndemânarea lor să-și claseze îndelung practicatul meșteșug pe  harta Patrimoniului cultural imaterial UNESCO. Ocazie excelentă pentru  admiratori să achiziționeze un suvenir original.

Ziua 4: Hobița – Târgu–Jiu – Tismana (aprox. 160 km)
Excursia opțională de astăzi (extracost) e o invitație la miracol. Pentru că, să  mergi pe urmele sculptorului care în timpuri de formă făra fond a reușit să  redea fondul eliberat de formă cam asta e – un miracol! Poposim mai întâi în  Hobița, locul copilăriei lui Brâncuși, care se confundă cu reperele artei sale.  Ce e stâlpul pridvorului dacă nu o coloană a infinitului în devenire? Pornim  apoi spre Târgu Jiu, care se mândrește cu o neprețuita atracție – sculpturile  monumentale, de o uimitoare simplitate, realizate de artist la sfârșitul anilor  1930. Deși majoritatea lucra rilor sale sunt expuse în muzee din Franța,  Londra, New York și Philadelphia, suntem norocoși sa putem admira câteva  și la noi acasa . Foarte populare, dar nu pe deplin deslușite Masa tăcerii,  Poarta Sărutului sau Coloana Fără Sfârșit, ascund încă nebănuite conotații.  Cuprindem simbolistica fiecărei opere în timp ce reflectăm la parcursul  fulminant al artistului și ne facem o idee despre cum a fost posibil ca un  român să cucerească lumea internațională a artei. Încheiem periplul cu vizita  la Tismana, cel mai vechi așezământ din Țara Românească. Amintim doar de  prima școală de copiști și caligrafi, misiunea de seif al Tezaurului transportat  ulterior către Moscova sau starețul-martir Gherasim, lider al Mișcării de  Rezistență din Oltenia.

Ziua 5: Mănăstirile Surpatele și Dintr– un lemn – Salina Ocnele Mari  – Ștefănești (aprox. 310 km)
Pornim spre București dar asta nu înseamnă că ne așteaptă o zi mai puțin  efervescentă. Facem popas la Mănăstirile Surpatele și Dintr-un Lemn și  intrăm în Salina Ocnele Mari pentru a explora fostele galerii romane. Trecem  într-un final, pragul Vilei Florica din Ștefănești. Longevivă și activă în viața  politică românească, familia Brătianu a ridicat aici un loc de suflet. Superbul  conac cu 40 de încăperi, finisaje de lemn, basoreliefuri și frize avea însă să se  dovedească și loc al marilor decizii. Revenim în București spre seară.

Oltenia e ca o scoică ce ascunde nu una, ci un întreg șirag de perle ce abia așteaptă a fi descoperite; minunății arhitecturale și nu numai, recunoscute pentru valoarea lor ca parte a patrimoniului cultural universal UNESCO. Spre exemplu splendida mănăstire Hurezi, construită de Constantin Brâncoveanu. Sau ceramica tradițională de Horezu, pe care o poți descoperi cum capătă viață chiar în mâinile ceramiștilor din satul Olari. Natura a creat și ea minuni în partea locului, misterioasele “pietre vii” din Rezervația Naturală a Trovanților din Costești, unică în Europa. Salina Ocnele Mari, locul fostelor galerii romane sau conacele fortificate Greceanu și Duca sunt doar câteva dintre frumusețile zonei care te vor face să zâmbești cu gândul la cât de frumoasă poate fi această țară.

Mănăstirea Hurezi
Construit între 1691–1697, acest lăcaș de cult, inclus în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO, este cea mai vastă și mai frumoasă ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Aici a funcționat o școală unde s-a cristalizat stilul architectonic purtând numele domnitorului.

Culele Duca și Greceanu, Măldărești
Numele de culă provine din cuvântul turcesc kule (turn), desemnând o locuință întărită, având forma unui turn, caracterizată de un parter înalt, masiv, și un etaj la care se ajunge cu ajutorul unei scări. Culele erau folosite pentru mai multe scopuri, pentru refugiu și apărare, de veghe şi alarmă sau ca și locuințe permanente. Acest tip de locuință rezistentă se întâlnește în țări din zona Balcanilor, precum Serbia, Bulgaria și Albania, iar în România cu precădere în Oltenia. La începutul secolului al XVI-lea, boierii din Măldărești erau unii dintre cei mai bogați din Oltenia, averile lor întinzându-se din crestele munților până spre câmpia Dunării. Datorită modului în care își depozitau avuția, adică în grămezi zise “maldăre”, membrii acestei familii bogate de boieri au căpătat porecla de Maldăr, iar comunei i s-a zis Măldărești. Bogăția despre care se dusese vestea constituia însă o ispită atât pentru turci cât și pentru haiducii vremurilor de atunci, de aceea, pentru a se apăra împotriva acestor repetate atacuri, neamul Măldăreștilor au clădit culele, cu aspect de fortăreață. La Cula Greceanu, au fost filmate scene din peliculele “Drumul oaselor”, “Trandafirul galben” si “Iancu Jianu”.

Mănăstirea și Peștera Polovragi
În fața Cheilor Oltețului se află mănăstirea Polovragi, o veche așezare monastică menționată în sec. al XVII-lea. Puțin mai departe, ascunsă în spatele versantului stâncos de la gura defileului, se află peștera Polovragi, considerată sălașul lui Zamolxe, principalul zeu al dacilor. Peștera este una dintre cele mai mari cavităţi stâncoase din ţara noastră. Speologii încă nu i-au găsit capătul, iar legenda spune că ieşirea e tocmai în Transilvania, la Sarmisegetuza. Din cei 10 km ai peşterii doar vreo 900 de metri sunt accesibili publicului. Locul are o încărcătură emoţională de excepţie deoarece a fost de-a lungul timpului un refugiu pentru daci, vraci şi călugări. Deasupra peşterii se află o cetate geto-dacică. În peşteră, dacii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă sau polovragă, întrebuinţată în popor ca remediu împotriva bolilor.

Muzeul trovanților din Costești
În comuna Costesti, natura a creat unele dintre cele mai surprinzătoare sculpturi de piatră. Aici sunt expuse, în aer liber pe o suprafață de un hectar, peste o sută de sculpturi ale naturii. Forme bizare, milimetrice sau de dimensiunea unui om, continuă să iasă la iveală. Oamenii de știință nu au reușit până acum, să deslușească în totalitate misterul formării trovanților. Ei susțin că formațiunile, numite în literatura de specialitate concrețiuni grezoase, ar avea peste 6 milioane de ani vechime și ar fi apărut datorită unor cimentări locale ale nisipului, posibil pe fondul unei activității seismice. Localnicii au părerile lor în privința trovanților, pe care îi numesc și „pietre vii” sau „pietre care cresc”. Unii susțin cu tărie că după o ploaie mai lungă, din nisipul umed răsar mici trovanți, iar pietrele de dimensiuni mai mari efectiv cresc. Trovanți pot fi întâlniți în mai multe zone din România, dar cei de la Costești impresionează prin diversitatea formelor și prin dimensiunea lor, de la doi-trei centimetri până la aproximativ cinci metri. Costeștiul e singurul loc din Europa unde a fost amenajat un parc pentru aceste formațiuni geologice.

Mănăstirea Arnota
Mânăstirea Arnota este una din ctitoriile de suflet ale domnitorului Matei Basarab. Voievodul nu a ales întâmplător acest loc pentru a ridica o bisericuţă, căci, potrivit legendei, urmărit de turci, el s-ar fi ascuns în stufărişul unui mic lac, aproape de ruinele unui schit. După ce a scăpat de urmăritori, Matei Basarab a hotărât să revină pe platoul de la baza muntelui şi să construiască o mânăstire chiar în locul unde şi-a găsit salvarea. Biserica a fost renovată de Constantin Brâncoveanu, înainte ca acesta să ajungă domn al Ţării Româneşti.

Conacul Bălcescu, Valea Bălcească
În istoria modernizării României, Nicolae Bălcescu şi paşoptismul sunt importante puncte de reper. Nu doar pentru că vorbim de unul din liderii generaţiei sale, implicat deopotrivă cultural şi politic în construirea unui parcurs european şi al unui nou statut românilor, cât şi datorită consecinţelor pe termen lung, pe care le-au generat acţiunile sale. În satul Valea Bălcească, se află conacul și parcul care au fost proprietatea părinților marelui om politic, istoric si gânditor democrat-revoluționar pașoptist Nicolae Bălcescu (1819-1852). Astăzi, conacul admirabil întreținut găzduiește o expoziție care ne poartă deopotrivă prin lumea boierimii secolelor trecute, dar și prin viața lui Nicolae Bălcescu.

Târgu Jiu și Hobița
Unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea s-a născut în 1876 într-o familie de tărani din Hobița, lângă Târgu Jiu. Casa în care a copilărit sculptorul a fost transformată într-un mic muzeu. Târgu Jiu se mândrește cu o unică și neprețuită atracție – sculpturile monumentale realizate de Constantin Brâncuși la sfârșitul anilor 1930. Cea mai celebră dintre acestea este lucrarea recent restaurată Coloana Fără Sfârșit, un stâlp totemic, înalt de treizeci de metri, format din blocuri rombice din metal, a cărui formă unduitoare se regăsește în multe dintre pridvoarele vechilor case din lemn răspândite în toată regiunea. Celelalte sculpturi sunt Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii, înconjurată de 12 scaune mici sub formă de clepsidră, simbol al continuității lunilor anului.

Mănăstirea Tismana
Tismana este cea mai veche mănăstire din România. A fost întemeiată în 1375 de Sf. Nicodim, membru al familiei princiare a Basarabilor, a cărui grotă de sihastru se află în dreapta porții de intrare. În mănăstirea Tismana s-au adunat în 1821 țăranii răsculați, conduși de Tudor Vladimirescu.