Ziua 1:  București – Craiova – Poienari (aprox. 340 km)
Plecăm dis de dimineață din București, iar atracția supremă a zilei este chiar capitala Olteniei. Oraș cu un patrimoniu interesant, Craiova deține curiozități și bijuterii estetice nealterate. Palatul Jean Mihail din Craiova, actualul Muzeu de Artă, care adăpostește o replică a Atelierului lui Brancuși și șapte sculpturi originale, Palatul Vorvoreni sau emblematica Mănăstire Coșuna sunt doar câteva dintre exemple. După intermezzo-ul pietonal prin centrul vechi facem o plimbare prin Parcul Romanescu. Realizarea de excepție a arhitectului peisagist Eduard Redont a stârnit admirația întregii Europe, prin medalia obținută în cadrul expoziției internaționale de la Paris. Castelul, lacul sau primul pod pe cabluri, suspendat, o vor stârni și pe a noastră, garantat! Ne îndreptăm apoi spre cazare și petrecem urmatoarele 4 nopți la poalele Munților Parâng.

Ziua 2: Cheile Oltețului – Polovragi – Horezu – Măldărești (75 km)
Ziua ne-o începem în natură, vizitând Cheile Oltețului, mănăstirea pitită frumos printre copaci și Peștera Polovragi. Ne mai așteaptă o mănăstire deosebită, Hurezi, un complex monahal construit de Brâncoveanu în secolul al XVII-lea devenit între timp parte din Patrimoniului UNESCO. Aici facem cunoștință cu vătaful Manea, lemnarul Istrate și pietrarul Vucasin Caragea, imortalizați toți trei în pridvorul bisericii. Cu peisaje atât de frumoase în jur, nu e de mirare că în apropiere găsim și două conace fortificate ce poartă numele celor ce le-au avut în grijă. Conacul Greceanu ne îmbie cu frescele Olgăi Greceanu, iar al doilea, Conacul Duca, ne povestește mai multe despre viața liberalului convins I.G. Duca., fiind transformat într-o casă memorială de excepție. Așa aflăm și cât de bogate erau de fapt familiile boierești din Oltenia, cum își apărau avuția de incursiunile otomane și de cetele de haiduci. Pe seară, ne întoarcem cu povești noi la pensiunea în care ne simțim deja ca acasă.

Ziua 3: Trovanții din Costești – Mănăstirea Bistrița – Defileul  Bistrița – Olari (aprox. 90 km)
Ne îndreptăm pașii spre Rezervația Naturală a Trovanților din Costești, în căutarea “pietrelor vii” și a poveștii din spatele lor. Formațiuni cu structură asemănătoare stalactitelor și stalagmitelor din peșteri, trovanții nu vor înceta prea curând să stârnească interesul curioșilor și al pasionaților de natură. Tendința lor de a crește spontan, din centru spre periferie, pare pur și simplu magie. Dacă vremea ne permite mergem și spre munte, la Mănăstirea Bistrița, ctitorită cu mândrie de boierii Craiovești și pictată cu grijă de maestrul Gheorghe Tattarescu. Ne aventurăm puțin și în Cheile Bistriței, fără efort, doar cât să admirăm peisajul, iar mai apoi, suntem ajunși la Olari. Numele satului nu este
ales la întâmplare, familiile autentice de ceramiști ducându-și tradițiile mai departe și în ziua de astăzi, plasând tainele acestui meșteșug pe harta Patrimoniului cultural imaterial UNESCO. Un mic pont? Aici este locul ideal să îți alegi și un mic suvenir de luat acasă.

Ziua 4: Hobița – Târgu–Jiu – Tismana (aprox. 160 km)
Excursia opțională de astăzi (extracost) e o invitație pe urmele lui Brâncuși. O luăm de la începutul începutului, în Hobița, locul copilăriei sale, care se confundă și azi cu reperele pe care ni le-a lăsat marele maestru, plin de simboluri și forme pe care le vedem adesea în operele sale cele mai celebre. Ajungem mai apoi la Târgu Jiu, străjer mândru al sculpturilor monumentale realizate de artist la sfârșitul anilor 1930, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului. Dacă nu ești un mare pasionat de artă și nu le-ai căutat deja mesajul, poate că experiența ta va fi cu atât mai specială. Să le afli explicația chiar la fața locului este un real privilegiu, care ar face invidios pe oricine a admirat vreodată operele
sculptate de Brâncuși în muzeele din Franța, Londra sau NewYork. Schimbăm puțin tematica zilei și acumulăm informații noi. Mergem la Tismana, cel mai vechi așezământ din Țara Românească, unde s-a aflat și prima școală de copiști și caligrafi din țară. Poveștile sunt multe, locul trecând de la seif al Tezaurului transportat ulterior la Moscova, până la spațiu de scânteie al Mișcării de Rezistență din Oltenia. Stăm la povești până la amiază, apoi revenim la pensiune.

Ziua 5: Mănăstirile Surpatele și Dintr– un lemn – Salina Ocnele Mari  – Ștefănești (aprox. 310 km)
Pornim spre București, dar asta nu înseamnă că ne așteaptă o zi mai puțin interesantă. Facem popas la Mănăstirile Surpatele și Dintr-un Lemn, unde e musai să aflăm de unde vin aceste nume unice și ce s-a întâmplat fascinant aici de-a lungul vremii. Apoi, intrăm și în Salina Ocnele Mari pentru a explora fostele galerii romane și a respira adânc aerul cu proprietăți miraculoase. Trecem într- un final pragul Vilei Florica din Ștefănești, a familiei Brătianu. Longevivi și activi în viața politică românească, Brătienii au ridicat aici un loc de suflet, un conac cu 40 de încăperi, basoreliefuri și frize. Povestea conacului ne spune că nu a fost nici pe departe o casă de vacanță, devenind spațiul în care s-au luat mari decizii cu ecou puternic în istoria noastră. Ne punem pe drum și ajungem cât ai clipi înapoi în capitală.

Oltenia e ca o scoică ce ascunde nu una, ci un întreg șirag de perle ce abia așteaptă a fi descoperite; minunății arhitecturale și nu numai, recunoscute pentru valoarea lor ca parte a patrimoniului cultural universal UNESCO. Spre exemplu splendida mănăstire Hurezi, construită de Constantin Brâncoveanu. Sau ceramica tradițională de Horezu, pe care o poți descoperi cum capătă viață chiar în mâinile ceramiștilor din satul Olari. Natura a creat și ea minuni în partea locului, misterioasele “pietre vii” din Rezervația Naturală a Trovanților din Costești, unică în Europa. Salina Ocnele Mari, locul fostelor galerii romane sau conacele fortificate Greceanu și Duca sunt doar câteva dintre frumusețile zonei care te vor face să zâmbești cu gândul la cât de frumoasă poate fi această țară.

Mănăstirea Hurezi
Construit între 1691–1697, acest lăcaș de cult, inclus în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO, este cea mai vastă și mai frumoasă ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Aici a funcționat o școală unde s-a cristalizat stilul architectonic purtând numele domnitorului.

Culele Duca și Greceanu, Măldărești
Numele de culă provine din cuvântul turcesc kule (turn), desemnând o locuință întărită, având forma unui turn, caracterizată de un parter înalt, masiv, și un etaj la care se ajunge cu ajutorul unei scări. Culele erau folosite pentru mai multe scopuri, pentru refugiu și apărare, de veghe şi alarmă sau ca și locuințe permanente. Acest tip de locuință rezistentă se întâlnește în țări din zona Balcanilor, precum Serbia, Bulgaria și Albania, iar în România cu precădere în Oltenia. La începutul secolului al XVI-lea, boierii din Măldărești erau unii dintre cei mai bogați din Oltenia, averile lor întinzându-se din crestele munților până spre câmpia Dunării. Datorită modului în care își depozitau avuția, adică în grămezi zise “maldăre”, membrii acestei familii bogate de boieri au căpătat porecla de Maldăr, iar comunei i s-a zis Măldărești. Bogăția despre care se dusese vestea constituia însă o ispită atât pentru turci cât și pentru haiducii vremurilor de atunci, de aceea, pentru a se apăra împotriva acestor repetate atacuri, neamul Măldăreștilor au clădit culele, cu aspect de fortăreață. La Cula Greceanu, au fost filmate scene din peliculele “Drumul oaselor”, “Trandafirul galben” si “Iancu Jianu”.

Mănăstirea și Peștera Polovragi
În fața Cheilor Oltețului se află mănăstirea Polovragi, o veche așezare monastică menționată în sec. al XVII-lea. Puțin mai departe, ascunsă în spatele versantului stâncos de la gura defileului, se află peștera Polovragi, considerată sălașul lui Zamolxe, principalul zeu al dacilor. Peștera este una dintre cele mai mari cavităţi stâncoase din ţara noastră. Speologii încă nu i-au găsit capătul, iar legenda spune că ieşirea e tocmai în Transilvania, la Sarmisegetuza. Din cei 10 km ai peşterii doar vreo 900 de metri sunt accesibili publicului. Locul are o încărcătură emoţională de excepţie deoarece a fost de-a lungul timpului un refugiu pentru daci, vraci şi călugări. Deasupra peşterii se află o cetate geto-dacică. În peşteră, dacii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă sau polovragă, întrebuinţată în popor ca remediu împotriva bolilor.

Muzeul trovanților din Costești
În comuna Costesti, natura a creat unele dintre cele mai surprinzătoare sculpturi de piatră. Aici sunt expuse, în aer liber pe o suprafață de un hectar, peste o sută de sculpturi ale naturii. Forme bizare, milimetrice sau de dimensiunea unui om, continuă să iasă la iveală. Oamenii de știință nu au reușit până acum, să deslușească în totalitate misterul formării trovanților. Ei susțin că formațiunile, numite în literatura de specialitate concrețiuni grezoase, ar avea peste 6 milioane de ani vechime și ar fi apărut datorită unor cimentări locale ale nisipului, posibil pe fondul unei activității seismice. Localnicii au părerile lor în privința trovanților, pe care îi numesc și „pietre vii” sau „pietre care cresc”. Unii susțin cu tărie că după o ploaie mai lungă, din nisipul umed răsar mici trovanți, iar pietrele de dimensiuni mai mari efectiv cresc. Trovanți pot fi întâlniți în mai multe zone din România, dar cei de la Costești impresionează prin diversitatea formelor și prin dimensiunea lor, de la doi-trei centimetri până la aproximativ cinci metri. Costeștiul e singurul loc din Europa unde a fost amenajat un parc pentru aceste formațiuni geologice.

Mănăstirea Arnota
Mânăstirea Arnota este una din ctitoriile de suflet ale domnitorului Matei Basarab. Voievodul nu a ales întâmplător acest loc pentru a ridica o bisericuţă, căci, potrivit legendei, urmărit de turci, el s-ar fi ascuns în stufărişul unui mic lac, aproape de ruinele unui schit. După ce a scăpat de urmăritori, Matei Basarab a hotărât să revină pe platoul de la baza muntelui şi să construiască o mânăstire chiar în locul unde şi-a găsit salvarea. Biserica a fost renovată de Constantin Brâncoveanu, înainte ca acesta să ajungă domn al Ţării Româneşti.

Conacul Bălcescu, Valea Bălcească
În istoria modernizării României, Nicolae Bălcescu şi paşoptismul sunt importante puncte de reper. Nu doar pentru că vorbim de unul din liderii generaţiei sale, implicat deopotrivă cultural şi politic în construirea unui parcurs european şi al unui nou statut românilor, cât şi datorită consecinţelor pe termen lung, pe care le-au generat acţiunile sale. În satul Valea Bălcească, se află conacul și parcul care au fost proprietatea părinților marelui om politic, istoric si gânditor democrat-revoluționar pașoptist Nicolae Bălcescu (1819-1852). Astăzi, conacul admirabil întreținut găzduiește o expoziție care ne poartă deopotrivă prin lumea boierimii secolelor trecute, dar și prin viața lui Nicolae Bălcescu.

Târgu Jiu și Hobița
Unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea s-a născut în 1876 într-o familie de tărani din Hobița, lângă Târgu Jiu. Casa în care a copilărit sculptorul a fost transformată într-un mic muzeu. Târgu Jiu se mândrește cu o unică și neprețuită atracție – sculpturile monumentale realizate de Constantin Brâncuși la sfârșitul anilor 1930. Cea mai celebră dintre acestea este lucrarea recent restaurată Coloana Fără Sfârșit, un stâlp totemic, înalt de treizeci de metri, format din blocuri rombice din metal, a cărui formă unduitoare se regăsește în multe dintre pridvoarele vechilor case din lemn răspândite în toată regiunea. Celelalte sculpturi sunt Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii, înconjurată de 12 scaune mici sub formă de clepsidră, simbol al continuității lunilor anului.

Mănăstirea Tismana
Tismana este cea mai veche mănăstire din România. A fost întemeiată în 1375 de Sf. Nicodim, membru al familiei princiare a Basarabilor, a cărui grotă de sihastru se află în dreapta porții de intrare. În mănăstirea Tismana s-au adunat în 1821 țăranii răsculați, conduși de Tudor Vladimirescu.